Corespondenta speciala & Foto: Simion Buia
simionbuia@email.de

De mic copil visam sa ajung in acest oras al saraciei si furturilor spectaculoase, in care mafia locala detine de sute de ani cele mai importante servicii, sedii, banci, case, dar si o sumedenie de VIP-uri. Pina si gunoierii sint angajati la Napoli numai cu acceptul special al mafiei, dupa ce, in prealabil, au cotizat o importanta suma de bani si s-au jurat, in cadrul unor ceremonii secrete, ca vor da mai departe orice informatie gasita, aflata prin ramasitele mai mult sau mai putin bine mirositoare ale urbei. Caci gunoiul reprezinta, putini o stiu, un business nemaipomenit. Aidoma serviciilor secrete din Germania si USA, care scormonesc prin containerele de la marginea strazilor, in speranta gasirii de varii informatii care sa-i duca la un eventual \"fir fierbinte\", Mafia napolitana spera sa-i cada in mina vreun inscris cu care sa poata compromite, ameninta, santaja pe cineva. Iar in acest sens gunoiul sau cosul de gunoi este elementul cel mai important. Caci unde altundeva se pot arunca toate hirtoagele, actele, fotografiile, documentele de orice fel, secrete ori personale, daca nu la gunoi?! Vara trecuta, de exemplu, Mafia si-a reincarcat conturile bancare cu banii statului printr-un santaj bine organizat, dispunind neridicarea gunoaielor stradale pret de sase saptamini. In acest rastimp s-au creat munti de mizerie, care au intrat in putrefactie rapida din cauza caldurilor de nesuportat ale lunilor iulie si august - iar statul nu a avut altceva de facut decit sa cedeze santajului mafiot, ridicind cu peste 50% salariul gunoierilor si, implicit, cotizatiile clandestine ale acestora catre Mafie.

Un oras care nu doarme
Dar sa revenim: provincia Napoli e situata in regiunea Campania, la 10 m deasupra nivelului marii, si gazduieste 1,2 milioane de locuitori in oras, desi in arealul napolitan traiesc peste 4 milioane de suflete. Dupa Roma si Milano, este cel mai mare oras italian, are deschidere la mare, detinind cel mai important port al regiunii de la marginea Vezuviului. Napoli este un oras care nu doarme. Cu binele si raul care provin din aceasta butada. O urbe care nu te lasa sa traiesti prea bine, dar nici sa mori foarte usor. Aerul este poluat, puzderiile de masini, motorete, scutere si alte bizare mijloace de transport scot pe teava de esapament adevarata otrava, inhalata fara prea multa retinere de toti trecatorii prin viata napolitana. Din cauza smogului, sint foarte rare zilele in care sa se poata zari in departare. Cerul este in general imbicsit, nesanatos, iar mai devreme sau mai tirziu se vor inregistra cu certitudine boli respiratorii nevindecabile. Orasul vechi, in care se afla centrul istoric - acumulind 300 de biserici si bisericute pe o suprafata nu tocmai extinsa, dar pe care se inghesuie 80.000 de oameni pe km patrat - este o insiruire prelunga de strazi inguste, care ba urca, ba coboara, pe suprafata carora interminabile tarabe isi etaleaza marfa: fructe, vegetale, aparatura electronica, vestimentatie... saracie. Italieni si italience cu o figura demna de analizat din punct de vedere antropologic, pe jumatate dezbracati in marea canicula, te imbie la cumparat, strigindu-si preturile in gura mare.
In multe locuri se afla si restaurante mici, pizzerii \"ca la mama lor\" - unde se pot consuma diferite specialitati locale la preturi acceptabile. Dar nu neaparat ieftine. Din loc in loc se afla carute pline-ochi cu pepeni dulci si mari, ce se pot minca in strada, pe trotuar, iar unii vinzatori ofera chiar furculite si cutite, inclusiv prosciutto. Cladiri vechi si interesante se deschid in fata ochilor curiosi ai turistului. Cafenele galagioase il ademenesc sa le guste deliciosul espresso, care e intr-adevar foarte tare si mic, cit o lingurita. Interesant, insa, italianul de rind nu bea cafeaua ca europeanul bine temperat, lasindu-si timp de o discutie si un ziar ori uitindu-se pe strada, la trecatori, ci sorbind-o dintr-o inghititura si plecind mai departe. De aceea sint rare cafenelele care au si mese cu locuri. Totul se petrece la bar, in picioare, unde barmanul te intreaba de sanatate, de sotie, de amanta sau, ma rog, in cazul meu, de aparatul de fotografiat, avertizindu-ma sa am mare grija de el, ca pe-aici totul se poate fura, mai cu seama daca arata scump si profesionist. Chiar asa si este: mii de posete, aparate de fotografiat, de filmat, telefoane sint sterpelite din mers de un \"al doilea om\" care sta lipit de conducatorul unui motorino. Cei doi trec cu viteza redusa pe linga posibila victima, insfacind rapid \"produsul vizat\", ca apoi sa demareze in tromba cu \"marfa\", care de regula se vinde la miile de tarabe din tot orasul. Deviza \"prinde hotul, scoate-i ochii\" nu este nicaieri mai valabila ca aici, dar sincer sa fiu nu am vazut pe nimeni chior... Totusi, intrucit are o vechime de peste 2700 de ani, Napoli ofera si extraordinare repere turistice, multe apartinind patrimoniului cultural UNESCO. Muzeul National de Arheologie adaposteste ramasitele citorva posibile minuni ale lumii, iar alte cladiri fac deliciul oricarui indragostit de cultura si civilizatia universala. E foarte important ca pendulind intre punctele turistice sa va uitati bine pe unde mergeti, intrucit oricind riscati sa fiti lovit de o masina care poate sa apara din locuri nebanuite, gen garaje improvizate ori chiar case particulare, care arata nu rareori mai jalnic decit un garaj in Romania. Sa nu porniti nici o clipa de la premisa respectarii culorilor de la semafor! Un italiano vero nu e foarte impresionat de culoarea rosie, iar un cavaler napolitan adevarat va accelera numai la culoarea rosie a semaforului, pentru ca atunci cind se pune verde sa inceapa sa vorbeasca - foarte zgomotos, desigur - la celular, si nu cu oricine, ci cu... mama! Da, chiar asa. Italienii in general sint foarte legati de familie, intr-atit, incit copiii parasesc tirziu cuibusorul unde s-au nascut, multi traind in postura de celibatari convinsi la si ca la mama acasa. De nenumarate ori m-a pufnit risul auzind domni ajunsi la virsta pensionarii, carora le suna telefonul mobil pe strada, iar cind raspundeau cu \"pronto\", urmatoarele cuvinte erau: \"ciao, mamma!\"...
Daca veniti cu avionul de la aeroportul Capodichino, va trebui sa luati autobuzele albastre CLP, care circula din 30 in 40 minute si va duc in centru, la gara Napoli Centrale ori Piazza Municipio. Cea mai mare parte din Napoli se desfasoara in jurul Piazzei del Plebiscito, unde Bourbonii si-au lasat amprentele asupra arhitecturii. Din apropiere puteti face o escala la Pompei, la Herculaneum, Pozzuoli sau Caserta, locuri idilice si interesante. Prin oras se poate circula cu metroul: FS Metropolitana/Linea 2 merge pina la Pozzuoli, dar e bine sa coboriti in toate statiile si s-o luati per pedes, deoarece orasul e viu si din multe locuri se zareste marea. Va recomand sa coboriti la statiile Vanvitelli (de aici ajungeti la Sant\aElmo si San Martino), Dante (de aici incepe down-townul) si Museo (pentru Museul National). La Vomero - un cartier vechi de locuinte - ajungeti cu un gen de telegondola, numita Funiculare Centrale (din Via Toledo), Funiculare di Montesanto (din Piazza Montesanto) si Funiculare di Chiaia (din Piazza Amedeo). Exista si un metrou rapid, Circumvesuviana, care pleaca de la Napoli Centrale, respectiv Piazza Garibaldi, si face legatura intre localitatile din jurul Vezuviului (Herculaneum, Pompei si Sorrento). Va recomand sa cumparati fie un bilet numit GiraNapoli, valabil 90 minute, fie unul pentru o zi intreaga. Foarte interesanta este strada \"Spaccanapoli\", lunga de 3 km, care incepe de la intersectia Viei Toledo cu Via D. Capitelli. Strada isi schimba denumirea treptat (V. Benedetto Croce, V.S. Biagio dei Librai, V. Vicaria Vecchia), sectionind centrul istoric de la vest la est pe o portiune de 2 km patrati. Cu putin inainte de Via Toledo, \"Spaccanapoli\" se lateste spre Piazza del Gessu Nuovo, in mijlocul careia se afla superba biserica Giuglia dell\aImmacolata, inalta de 34 m. Ea este una dintre multele monumente baroce numite \"stilpul de ciuma napolitan\", intrucit aici au murit foarte multi credinciosi in perioada marii epidemii de ciuma de la mijlocul secolului al XVII-lea. Ceva mai la est, \"Spaccanapoli\" se deschide spre Piazza San Domenico, unde se afla un alt \"stilp al ciumei\" din 1656, San Domenico Maggiore, in interiorul caruia poate fi admirata o copie a unei picturi a lui Caravaggio, originalul aflindu-se in Capodimonte. In apropiere se afla mormintul familiei Sangro-Sansevero, construit in secolul al XVI-lea, in interiorul caruia exista nenumarate sculpturi baroce din galeria lui Don Raimondo di Sangro, printul din Sansevero. Vizavi de S. Domenico este amplasata biserica S. Angelo a Nilo, la intersectia \"Spaccanapoli\" cu Via Mezzocannone. Spre nord se afla Via Gregorio Armeno, de-a lungul careia pot fi admirate personalitati napolitane sculptate in lemn si sirma din secolul al XVII-lea. Mai la vale ajungeti in Via del Duomo si dati de Duomo San Gennaro, construit intre 1294 si 1323, in stil gotic francez, unde se afla mirifica Capella di San Gennaro. Pe Via Tribunali vizitati Castel Capuano, din secolul al XVI-lea, utilizat acum drept sediu judiciar. Vizavi se afla biserica cu cupola Santa Caterina a Formiello (1519-1593), mai la est urmeaza Porta Capuana, care a fost odinioara, prin 1484, poarta orasului, numita Giuliano da Maiano. Cea mai frumoasa biserica din Napoli este insa cea franciscana - S. Lorenzo Maggiore - de pe Via Tribunali, pe locul in care inainte vreme se afla Agora greceasca si apoi Forumul roman. Mai la nord, dam de biserica San Paolo Maggiore (1538-1627), iar in apropierea ei se deschid citeva trepte in inima pamintului, ajungindu-se in Napoli Sotteranea, adica in underground-ul napolitan. Nu e un loc deschis pentru oricine, intrucit in el se ascund diferiti mafioti certati rau cu legea, care daca ar iesi la suprafata ar fi cu certitudine incarcerati pe viata. Dar exista si o parte turistica pe care o puteti exploata la www.napolisotterranea.org (tel.: 081.29.69.44).
O data iesit de acolo va recomand sa mergeti in Piazza Bellini, unde va puteti reculege la una dintre nenumaratele cafenele si baruri, si unde, daca ramineti pina la caderea serii, veti fi martorii unor spectaculoase intilniri ale tineretului napolitan, care vine aici cu motoretele, casetofoanele si hainele cele mai pestrite, pantalonii cei mai jerpeliti, iar unii si-o aduc chiar si pe mama, in lipsa unei cioccioline atragatoare.
Dar mamele nu fac neaparat parte distincta in grupul tinerilor si impulsivilor \"latin lovers\" napolitani: desi sint la fel de ciripitoare si galagioase, de le auzi peste mari si tari, beau bere din sticla si-si holbeaza amenintator ochii tuciurii si bulbucati la orice turist care indrazneste sa intirzie mai mult cu privirea asupra haosului urbei. Un rau misterios, dar necesar. De fapt, viata insasi!

Simion Buia
Napoli 2005.