CorespondenTA specialA de la Simion Buia

Shakespeare l-a transformat in orasul iubirii eterne atunci cind a plasat actiunea tragediei \"Romeo si Julieta\" la Verona. Metropola - aflata la doi pasi de indipingibila Venetie, la trei de pitoreasca Vicenza, la patru de Brescia si Padova, la cinci de Trento si Bologna, la sase de Bolzano si Milano, la 230 km de Florenta, la 600 de km de Roma si la 800 de km de Napoli, recunoscuta de UNESCO in 2000 ca oras istoric de maxima importanta, de la poalele Alpilor, are o vechime de peste 2000 de ani. Romanii de aici au inceput constructia celei mai importante strazi comerciale din Evul Mediu, dar cu adevarat celebru orasul a devenit prin deja legendara pereche Romeo si Julieta. Parca nici nu ne-ar veni sa credem ca acest cuplu nici nu a existat in realitate, mai mult chiar, ca Shakespeare nu ar fi fost niciodata in Italia! Cu toate acestea, eroii piesei sint doar figuri simbolice, care au mimat cu succes conflictele vremurilor trecute, descrise de marele Will.

O istorie milenara
Primii veronezi s-au stabilit pe acest tarim, pare-se, in anul 1000 i.H. iar in anul 46 i. H., Verona a devenit un oras roman liber, de sine statator. In anii 400 d.H. devine, pentru o vreme, capitala Imperiului Roman de Vest. In 489 Theoderich il invinge pe Odoaker. In secolul al VI-lea devine capitala Imperiului Langobarden, prin secolul al XI-lea Verona apartine Principatului Bayern; intre 1260 si 1378 orasul este condus de Scaliger, din 1387 cirma este preluata de Visconti; din 1405 Verona e preluata de Republica Venezia; intre 1797 si 1885 Verona apartine Austriei, iar ulterior o preia definitiv Regatul Italian.

Astazi... la Verona
Ma aflu in plin centru al orasului. Este 17 iunie 2005 si o forfota indescriptibila se deruleaza in fata ochilor mei. Mii de oameni imbracati ultraelegant, partial galagiosi si foarte grabiti, se napustesc pe aleile urbei spre un singur loc, anume Arena di Verona (al doilea amfiteatru din lume, ca marime, inaltat in antichitate in timpul lui Diocletian, prin 290, numarind 45 de rinduri si oferind astfel o capacitate de 22.000 de locuri), unde astazi incepe al 83-lea Festival International de Opera, care se va incheia pe 31 august. In total se vor cinta 50 de opere. Deschiderea se face cu La Gioconda, de Amilcare Ponchielli. Scenografia se bucura de celebritatea lui Pier Luigi Pizzi. Biletul meu a costat 176 de euro (practic, salariul mediu din Romania) si am un loc mai modest, pe la mijloc. Cei care stau aproape de scena au platit cite 500 de euro (salariul mediu din Ungaria), si asta cu mai multe luni in urma. Ce ziceti E ora 21.15. Cald. Extrem de placut. Am impresia ca aici s-au adunat cei mai elevati oameni din lume. Au venit foarte multi straini. Japonezii fotografiaza. Este o atmosfera de inceput de secol, iar cind afirm asta, simt ca nu prea exagerez. Un englez elegant isi indreapta privirea spre mine si-mi comunica, surizind de placere, ca Nabucco, de Giuseppe Verdi, va fi a doua opera care se va prezenta in program, si ca aceasta se va juca de 13 ori in festival. Englezul vine de 15 ani, de la Londra, si ramine in Verona pina la sfirsitul evenimentului. \"Ceva mai inaltator nici ca exista\" - imi comunica prin ochii lui mici si parca plinsi de fericire, apoi imi spune ca in acest rastimp (15 ani) Nabucco s-a jucat de 134 ori, iar el n-a scapat nici o reprezentatie... Iata, mi-am zis, ce inseamna sa fii meloman veritabil, dar in secret faceam si o scurta socoteala - citi bani a putut da acest Sir adevarat pentru toate concertele?! Intre timp a inceput spectacolul, iar peste oras s-a lasat o liniste de mormint, intretaiata de maiestuoasele octave ale artistilor care, vrind-nevrind, erau legati de Shakespeare prin scindura care inseamna... viata!

Gratie si eleganta
Ziua urmatoare capul mi-a ramas incarcat de sunetele ariilor. Aveam impresia ca in acest minunat oras parca toti trecatorii fredonau o melodie, fluierau un refren. Chiar si chelnerii serveau meniul in menuet, clientii isi savurau comanda in Do major, numai espresso se degusta in sol minor. Si tot stind eu asa la o terasa romantica din Piazza delle Erbe (actualmente piata de zarzavaturi si fructe, una dintre cele mai picturale locuri ale lumii italiene), din plictiseala m-am apucat sa numar sufletele din Verona si mi-au iesit 256.110. Si atunci m-am intrebat daca ei oare stiu ca locuiesc la doar 59 metri deasupra nivelului marii?! Orasul este pe tot parcursul verii plin de turisti, insa niciodata foarte aglomerat. Multi nemti se simt bine aici si parca nu ar mai pleca, dupa ce dau de gustul fructelor de mare care se servesc in restaurante luxoase cu vedere spre Arena si, implicit, pe corso-ul principal, pe care se plimba orice suflet venit sa bintuie stradutele vechi si curate, pe marginea carora se insira zeci de case de o frumusete rara, cu balconase mici, cit pentru a sta confortabil o pisica, sau mai mari si elegante, din care se aud, seara, nobile voci la concurenta cu atingerea fina a furculitei de argint de farfuria de portelan. Caci venetienii se respecta! Am vazut, la lasarea intunericului, prin geamurile neacoperite ale diferitelor incaperi particulare - oameni (un el si o ea) imbracati in costum, savurind cina tacticos, cu miscari elegante, conversind ingaduitor si mai aruncind ocazional o ocheada ciinelui de mica statura, in general un simpatic pechinez cu limba scoasa de caldura. Iar in marea casa zidurile erau cotropite de interesante - posibil, chiar valoaroase - picturi care se uitau, de la inaltimea lor, la stirile de la televizor. Pe toate canalele: Berlusconi.

Muzee intr-un oras-muzeu
Dar sa revenim la turism. Ce se poate vizita Ei bine, pe linga monumentele arhitectonice stradale care apar direct, la orice colt, si se implanteaza parca in ochii privitorului, trebuie vazut neaparat Duomo, construit in secolul al XII-lea. Museo di Castelvecchio (Via Castelvecchio, 2; Tel.: 045/594734) este cel mai important monument civil din Verona medievala, care a servit drept palat si fortareata in 1354. Muzeul prezinta opere din arta scolii venetiene din secolele XIV si XVIII, cum ar fi: Turone, Altichiero, Stefano da Verona (\"Madonna del Roseto\"), Pisanello (\"Madonna della Quaglia\"), Morone, Cavazzola, Caroto, Veronese, Mantegna, Jacopo, Gentile e Giovanni Bellini, Crivelli, Vivarini, Tintoretto (\"Concerto all\aaperto\"), Tiepolo, Guardi, sau Longhi. Vizitati si invecinatul Ponte die Scaligeri. Ultimele doua edificii au fost bombardate si distruse complet in cel de-al doilea razboi mondial, insa - aidoma lui Ponte Pietra - au fost refacute in totalitate. Desigur, ar fi inimaginabil sa nu mergeti la Casa di Giulietta. Italienii o descriu drept \"un piccolo edificio del XIII secolo, con il famoso balcone ricostruito e una statua moderna della giovinetta veronese\", deschisa zilnic in Via Cappello 23 (Tel.: 045/8034303). Aflata practic intr-o curte de mici dimensiuni - va recomand sa nu deveniti irascibili daca in acest spatiu veti gasi sute de turisti care se vor inghesui, pe rind si deodata, sa se fotografieze cu celebra statuie care, teoretic, o reprezinta pe Julieta.

Acasa la Romeo si Julieta
Grupuri enorme de cetateni si cetatene vin la statuia din bronz ca la Mecca, se fotografiaza cu ea din toate unghiurile, unii chiar ii saruta miinile, buzele, genunchii - punindu-si in gind o dorinta. Tot acolo se afla si celebrul balcon, nu ostentativ, dar suficient de prezent ca legenda sa para a prinde viata in rastimpul vizitei cu pricina. Iar daca va veti uita bine imprejur, veti observa o mare poarta de lemn, pe care mult prea multi vizitatori si-au inscris cu creta colorata dragostea fata de fata pe care tocmai o iubeau. Este un loc fascinant, insa romantic in adevaratul sens al cuvintului nu mi s-a parut niciodata. Apoi mergeti la Casa di Romeo, in Via Arche Scaligere. Aici se afla presupusul mormint al celor doi indragostiti. Ca sa va trageti sufletul, va recomand sa va asezati, neaparat, la o cafea formidabila, ori o inghetata racoritoare in Piazza die Signori si sa priviti indelung la Loggia del Consiglio (1476) si la Palazzo del Commune (1193). Mergeti si la Teatro Romano e Museo Archeologico (Regaste Redentore, 2, Tel.: 045/8000360), unde veti gasi numeroase repere romane: busturi, statui, mozaic si teracota, incepind cu secolul al VI-lea i.H. pina prin secolele II-III d.Hr. Ar mai fi si Museo Lapidario Maffeiano (Piazza Bra\a, 28, Tel.: 045/590087), adapostind relicve din epoca romana, dar si a etruscilor, a grecilor vechi, inclusiv un unic sarcofag de copil! Naturistii se pot duce la Museo Civico di Scienze Naturali (Lungadige Porta Vittoria 9, Tel.: 045/8079400), cu importante fosile, pesti, reptile si plante rare si cu diferite minerale fluorescente provenite din Alpi. Muzeul detine si o vasta biblioteca stiintifica si un laborator de studiu propriu. Nu omiteti Galleria D\aArte Moderna \"Palazzo Forti\" (Corso santa Anastasia, Tel.: 045/8001903 biletul costa 5 euro), unde puteti viziona o colectie de sculpturi din epocile neoclasica, romantica si contemporana, din anii 800 si 900. Sint prezente ca Bianca, Ferrarin, Canella, Hayez (\"Meditazione\"), Fattori (\"Grandi Manovre\"), De Pisis, Ciardi, Savini, Michetti, Induno, Semeghini, Rosai sau Mafai. Vizitati si Biblioteca Civica, daca va pasioneaza lectura (Via Cappello 43, Tel.: 045/8077910).
Dar, cel mai bine, deschideti ochii mari, cuprindeti toate minunatiile urbei si mai aruncati cite un ban in palaria cintaretilor, flautistilor, mascaricilor si pantomimilor stradali, care sint si ei parte din... Verona!