Marile orase au padurile pe care le merita. Dincolo de zona tarcovschiana cu epave de masini abandonate si deseuri urbane se afla inca paduri primitoare unde orasenii merg duminica cu sarsanale cu merinde, barbacue, sticle, tranzistoare si rachete de badminton. Apoi abia urmeaza oazele virgine, ramasite din codrii Vlasiei sau alti codrii seculari, cum este Padurea Comana pentru bucuresteni. Sibienii, vilcenii sau brasovenii sint mai norocosi, au in apropiere munti adevarati cu paduri pe masura. Rezervatiile forestiere si parcurile dendrologice cum sint cele din Banat sau Bucovina sint clasice puncte de atractie. La Cluj, in padurea Baciului, vizitatorii trebuie sa-si aleaga momentul cind locurile nu sint ocupate de extraterestrii, care, dupa cum bine se stie, prefera Padurea Baciului pentru picnicuri la marginea drumului.
Chiar si in arida Dobroge se afla citeva paduri adevarate. La Hagieni, nu departe de Mangalia, se afla un mic paradis floristic si forestier.